Inglourious Basterds/Ticăloși fără glorie/DIVERSE

Gory, excitant, crispant, tensionant, violent, trepidant sunt doar câteva dintre atributele pe care le-a bifat Tarantino în noul său film, Inglourious Basterds/Ticăloşi fără glorie, un film care pulsează prin toţi porii forţa şi vitalitatea regizorului său. Care ia un grup de americani evrei, vânători de nazişti (înţelegem că este o referire la momentul ulterior intrării în Franţa a armatei SUA pentru a-i înfrânge pe nazişti, în ceea ce s-a numit debarcarea din Normandia) şi-i face gata de orice. Iar aceşti criminali de război, conduşi de Aldo Raine (Brad Pitt), aceşti asasini (nu doar soldaţi) încep cu luarea de scalpuri. Secvenţele scalpării au, din punct de vedere vizual, un impact similar celui produs în Hannibal (2001) de momentul decupării scalpului nefericitului Paul Krendler (Ray Liotta) de către Lecter. Măcar Krendler era sub sedative...

Inglourious Basterds/Ticăloşi fără glorie este organizat în câteva capitole, primul deschizându-se cu anul 1941, când Shosanna (Melanie Laurent) scapă ca prin minune de gloanţele ofiţerului nazist Landa (Christoph Waltz, într-o interpretare genială, premiată la Cannes), poreclit „vânătorul de evrei".Tarantino îşi începe filmul cu o scenă de o violenţă maximă, desfăşurată într-o casă, dar fără să arate pic de sânge. Dovedeşte că a trecut într-o nouă etapă, aceea a sugerării masacrului, şi nu a exhibării lui. Explorează totodată noi nuanţe ale suspansului.
Capitolul conţine şi discursul ofiţerului SS Landa, memorabil prin calitatea de a se juca cu nervii interlocutorului şi, în acelaşi timp, foarte cizelat, aproape literar, şi cu totul manipulator. Din nou foarte multe puncte pentru scenaristul Quentin Tarantino, care alocă scenei cu discuţia un interval mare de timp. Cu toate astea, adică deşi vedem doar două personaje care stau la masă şi vorbesc, momentul este foarte captivant.

"You probably heard we ain't in the prisoner-takin' business; we in the killin' Nazi business.

...And cousin, Business is a-boomin'!"

Al doilea capitol din Inglourious Basterds/Ticăloşi fără glorie îi prezintă pe Basterds şi tacticile lor: omoară pe nazişti pe loc, le iau scalpul şi - atunci când lasă pe câte unul în viaţă - îi crestează svastica pe frunte.
Sunt conduşi de Aldo Rains (Brad Pitt), numele fiind un omagiu adus actorului defunct şi veteran de război Aldo Ray. Originea Apache pe care o menţionează la un moment dat personajul lui Brad Pitt ar fi motivul pentru care îşi scalpează victimele. Există o serie de similarităţi cu rolul lui Tristan Ludlow din Legends of the Fall (1995), inclusiv tangenţele cu cultura indiană şi trecutul de contrabandist cu alcool. Oricum, personalitatea personajului ţine mult de ritmul şi de modul în care vorbeşte, iar Pitt se achită bine de rol şi de accentul de Tennessee.

Tot în acest capitol îl cunoaştem pe sergent Donnie Donowitz, adică Ursul evreu, jucat de Eli Roth. Actorul şi-a lucrat musculatura pentru film, astfel încât scena cu el ieşind din peşteră, cu bâta de baseball în mână, îţi dă cu adevărat fiori. El e tot unul dintre Basterds şi a reuşit să-şi facă personajul ca şi posedat. El e cel care sfărâmă ţeasta naziştilor capturaţi cu o bâtă de baseball. Nu e de mirare că Eli Roth este şi regizorul seriei horror Hostel.